Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 396

doarme. Off... doarme așa de frumos. Îmi e milă
să o trezesc, dar... se răcește mâncarea.
-

Gaia, Gaia!?! Trezește-te, micuțo... hai să
mănânci.

-

Mhmm... nu mi-e foame... Nu îmi stă mintea la
mâncare. Sunt sleită de puteri și aș vrea doar să
rămân inertă în pat. Îl ignor pe Mike,
somnoroasă.

-

Nu accept să nu mănânci. În ultima perioadă nai mâncat aproape nimic. Trebuie să te hrănești.
Uite, hai... mâncăm amândoi. Îi spun în timp ce
mă așez lângă ea.

-

Nu vreau... nu pot să mănânc. Mănâncă tu. Mă
întorc cu spatele și mă ghemuiesc.

Iau puțin din mâncare pe vârful furculiței și o
îndrept spre gura Gaiei.
-

Uite, vine trenul, Ciu-ciu-ciu. Cine e fetiță
cuminte și papă tot? Gaia e fetiță cuminte. Încep
să râd cu poftă vâzând expresia de pe chipul
Gaiei.

-

Mike! Sunt mai irascibilă ca de obicei. Mă
retrag din fața mâncării și îl privesc cu