Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 394

măcare pentru câteva ore. Oricum, tu vei avea o
misiune foarte importantă când vom pleca din
Valhala.
-

Stai liniștit... nu e nevoie să ne împărțim, o să
termin de mâncat până ajunge Laria aici. Iar în
ceea ce privește plecarea noastră, aș vrea doar
să mă asculți... Laria nu are cum să știe cum se
iese din orașul ăsta... din păcate va trebui să te
convingi de asta de unul singur.

-

Dacă Laria ne va minți, eu voi fi cel în pericol.
Tu, pe tot parcursul drumului, vei sta alături de
Gaia și te rog să ai grijă de ea... să aveți grijă de
voi. Dacă cumva există o cale de a ieși de aici,
vreau să plecați cu sau fără mine. Mă duc în
cameră că se răcește mâncarea... Îmi poți
promite măcar atâta lucru?

-

Da... O spun printre dinți. Sigur, vă voi ajuta, de
asta sunt aici. Și îl privesc tristă în timp ce
părăsește bucătărie, lăsându-mă în tăcere.

Înainte să intru în camera noastră, mă opresc la ușa
Lariei, lăsând sunetul tăcerii să se risipească în momentul
în care bat ușor în ușă.