Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 385

-

Da... sigur, eu te-am chemat. Poți te rog să o
aduci pe Laria aici?

-

Da... ezit pentru câteva clipe privirea
rămânându-mi ațintită asupra spatelui fin al
Gaiei, neputând să îmi rețin uimirea. Ah! Au
mai crescut!

Nu pot privi înspre spatele Gaiei pentru a nu-i da de
înțeles despre ce este vorba. Nu trebuie să știe... Ahh,
Sky. Nu îți scapă niciun detaliu.
-

Da. Acum du-te și adu-o pe Laria.

-

Mike... despre ce vorbește?

-

Umm... s-a referit la sânii tăi. Chiar au mai
crescut. Imediat vine și Laria.

Mă retrag brusc înroșindu-mă, strângând cu putere
cearșaful acoperindu-mi pieptul. Stânjeneală mă
părăsește într-o fracțiune de secundă fiind înlocuită de o
teamă înfricoșătoare, la vederea Lariei care pășește calmă
în cameră. Ignorând rănile încă deschise mă cuibăresc în
spatele lui Mike, cuprinsă de panică.
-

Ce se petrece?

-

Scuze că te-am trezit din somn, Laria. Presupun
că ai cunoscut-o deja pe Gaia, nu?