Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 382

față. Mă întorc în cameră și continui să-i curăț
rănile Gaiei în tăcere.
-

Mike... nu e ceea ce crezi... e... e... diabolică! Te
rog să mă crezi... am... am crezut că te-a... ucis!
Încerc să-mi adun cuvintele, vorbind printre
suspine.

-

Voi sta mâine de vorbă cu ea, înainte să plecăm
din Valhala. Îmi vine greu să cred că a fost ea.

-

Mike! Nu! Mă întorc și îl prind de mâna cu care
îmi curăța spatele de sânge, cu cealaltă
acoperindu-mi pieptul cu cearșaful. Te rog nu te
mai duce la ea. Nu te mai apropia de ea, mi-a
spus... mi-a spus că îl va răzbuna pe Gabriel...
că noi l-am ucis... cine e Gabriel? Mike mi-e
foarte teamă.

-

Gabriel? Pentru câteva clipe rămân înmărumrit
uitându-mă în ochii Gaiei. De unde știe de
Gabriel? Este posibil ca după tot acest timp, să
înceapă să-și amintească ce s-a întâmplat cu ea?
Nu știu ce să mai cred... Nu neg ceea ce spune
Gaia, dar nici nu bag mâna în foc pentru spusele
ei. Încă nu e într-o stare foarte... bună. Gaia, eu