Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 366

Cobor într-un suflet și o găsesc pe Gaia la pământ,
chinuindu-se să se ridice. O cuprind și încerc să o ridic de
jos, dar țipătul ei îndurerat mă face să mă opresc.
-

Aaaaaa!!! Mike... ah... mă doare!!! Mă doare
îngrozitor! Aaaaa... Simt cum spatele pare să
îmi fie lovit de sute de bice încinse. Mă sprijin
de Mike și îl strâng cu putere de brațe.

-

Ce ai pățit, Gaia? O țin strâns în brațe,
nemișcată, pentru a evita orice mișcare care ar
putea să-i cauzeze și mai multă durere. Ce ai
făcut? Ce cauți aici singură?

-

Nu știu... AH! Mă doare... spatele... Mike...
ajută-mă!!! Mi-aș dori să îmi pot smulge carnea
de pe mine pentru a scăpa de durerea
înfiorătoare care îmi învăluie trupul. E
insuportabil și simt că nu pot face nimic pentru
a o opri.

Simt că strigătele Gaiei îmi îmbrățișează timpanele,
reușind să-mi sfâșie o bucată din suflet, care se sfărâmă
în mii de particule. E dureros! Însă nu înțeleg ce îi
provoacă o așa durere. Mâinile îmi sunt împânzite de
sângele ei cald. Privesc îngrozit cum spatele micuței mele