Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 363

drumul și cele întâmplate m-au ajuns și pe
mine. M-a prins somnul din urmă, am aflat
multe lucruri, dar ți le voi spune mâine. Închei
căscând puternic. Încep să îmi aranjez patul
improvizat și mă întind. Somn ușor, Gaia!
Îl privesc cum se împleticește în timp ce își
aranjează patul somnoros. Parcă acum am ajuns în
Valhala... și cu toate astea... totul pare atât de diferit. Sunt
obosită, dar somnul nu pare să mă prindă. Mă întind ușor
pe o parte, ca să nu-mi ating spatele și mă trag pe
marginea patului. Îl privesc pe Mike. Parcă ceva din
interiorul meu mă împinge și mă trezesc că îmi alunecă
mâna ușor și se strecoară ptrintre șuvițele lui de păr. E
pentru prima oară când fac asta... De ce o fac? Dar nu mă
pot opri, simt nevoia să fac asta, să îi umblu prin părul
moale, ca prin părul unui copil care stă să adoarmă.
Mâna Gaiei se strecoară jucăușă prin părul meu și
mă mângâie ușor. Mă întorc, îi prind mâna și i-o sărut,
urându-i din nou noapte bună. Îi las mâna să-mi cadă pe
piept și i-o cuprind într-o îmbrățișare cu palmele.
Suntem mai apropiați ca niciodată. Cel mai bun
prieten al meu... unicul meu prieten. Zâmbesc liniștită,