Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 342

niciodată, Cloud... deși știu că nu m-ai lăsat nici măcar o
clipă singură. Nu cred că-mi va fi prea dificil cu ei, dacă
sunt aici, sunt sigură că sunt disperați să găsească ieșirea
iar eu mă voi folosi de acest lucru. Pot să mă retrag
pentru a mă pregăti?
Desigur, dar înainte să pleci... aș vrea să iei asta.
Vreau să îl porți mereu, să nu te desparți niciodată de el,
astfel voi putea fi mai prezent. Îi iau una dintre mâinile
mici și delicate și îi așez în palmă un lănțișor cu un
pandantiv micuț în forma stelei polare, în vârfurile
căreia strălucesc puternic cele patru puncte cardinale.
Un pandantiv? Oare mă va proteja în caz de
pericol? Nu e loc de întrebări. Dacă Cloud mi l-a oferit, îl
primesc fericită și totuși...
Cloud... am mai văzut simbolul acesta prin casă, ce
reprezintă?
Ira, Mihail, Kiro și Mathias... Încep să-i explic
indicând punctele cardinale strălucitoare, de la Nord
spre Vest, în direcția acelor de ceasornic.
Nu am auzit până acum de aceste nume... cu expeția
lui Mihail. Chiar dacă am crescut și trăit aici, în tot acest
timp m-am documentat, am citit, nu am vrut să pierd