Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 327

lângă ea pe pat, îi cuprind chipul între palme, întorcândui privirea spre mine, îi șterg lacrimile care i se
rostogolesc pe obraji și o sărut ușor pe frunte.
-

Nu mai plânge, micuțo. S-au întâmplat multe.
Cum crezi că ai ajuns așa plină de răni și toată
bandajată? Vrei să-ți explic tot ce s-a întâmplat
acum? Sau preferi să te mai odihnești și vorbim
după?

-

Bandaje... Îl privesc nedumerită pe Mike și ridic
ușor pătura. Trupul îmi e complet bandajat.
Toată partea superioară... Rămân câteva clipe
nedumerită. Îl privesc pe Mike, aproape speriată
și mă înroșesc instantaneu. Nu... spune-mi, te
rog... totul. Îl prind ușor de mână și îmi întorc
privirea.

-

Off, Gaia! Tu... ai plecat, apoi am umblat
disperat să te găsesc, dar nu aș fi reușit fără
Isa... O... persoană dragă care m-a ajutat să te
găsesc și care acum nu mai este. Te-am găsit
într-un conac iar tu ai refuzat să pleci... să te
desparți de Gabriel. Ai ales să stai cu el în loc să
vii cu mine. Am simțit că ceva nu este în regulă