Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 325

lacrimi fierbinți. Nu mă pot abține din plâns. Am venit
să-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Ești
singura... ființă care mi-a fost aproape. Datorită ție am
descoperit ceea ce voi numiți... sentimente. Tu mi-ai fost
singurul prieten și singurul în fața căruia am simțit ceva
mai... deosebit. Nu-mi dezlipesc privirea din ochii lui,
dar simt cum a înghețat precum timpul oprit de mine pe
vremea când încă eram... demon. Tu ești special, Mike!
Mi-ai oferit ceea ce n-am primit niciodată într-o...
veșnicie de când sunt aici. Vreau doar să-ți amintești
acest moment, să-ți amintești de mine... de noi în zilele în
care stăteam de vorbă în casa Gaiei... de noi în
momentele noastre mai... speciale. Deja îmi e dor să fim
ca înainte. Mike... eu trebuie să plec. Îmi dezlipesc
mâinile de pe chipul lui Mike. Adio...
-

Mike... Deschid ochii buimacă. Mă simt atât de
slăbită de parcă mi s-ar fi scurs viața din mine.
Mike stă la capul patului dormind. Suntem... în
camera mea... dar... Mike... Mike... Îmi desprind
cu greu mâna care-mi tremură de pe pat și o
așez ușor pe creștetul capului său.