Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 185

-

POFTIM??? Fac un pas în spate panicată,
strângându-l cu putere pe Mike de braț.

-

Hă? Fetițo, pe mine nu mă convingi așa de ușor.
Eu stau în Valel, casa mea e în Valel, eu sunt în
Valel.

-

Bine, atunci spune-mi cum de au ajuns casele
voastre una lângă alta? Cum de v-ați urcat în
metrou și ați ajuns tot în Valhala? Ai văzut
semnul din stație? Nu ți s-a părut dubios că
stațiile au același număr?

-

Păi... casele sunt... ăăă, sunt doar detalii, nu
crezi? La naiba, era să mă dau de gol că Isa a
mutat casa. Cine m-ar fi crezut? Fata viselor
mele, pardon... fata din visele mele.
Coincidență! Același număr de stație mai poate
exista și în alte orașe. Dovezi mai concrete nu
ai? Pentru că nu mă convingi...

-

Mike... Îl trag ușor spre mine. Mike... eu o cred.
Mai ales după ce... Mă opresc instantaneu. Nu
trebuie să știe că am avut iar acel coșmar cu
băiețelul, ar zice că mintea îmi joacă feste.