Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 133

lumea acestor muritori, femeia deține puterea, iar
câteodată, se lasă destul de ușor influențat, indiferent cât
de dur pare. Dar Gabriel... ah... atingerile sale, brațele
sale puternice și... sărutul... tânjesc după mai multe. De
ce ești așa de rece cu mine când vezi că te iubesc?
Privesc la cei doi muritori cât de mult țin unul la celălalt
și cât de apropiați sunt. Două creaturi atât de inevoluate
ne dau nouă demonilor o lecție. De ce nu pot fi și eu cu
Gabriel așa? Să mă ia în brațe, să-mi poarte de grijă, să
fie cu mine tot timpul, să fim noi, orașul Valhala să fie
doar al nostru. Două marionete. Îi privesc încercând să
scape dintr-o cușcă creată de noi. Ca și cum ai pune un
șoarece într-un borcan. I-ai pus capacul și îl lași să se
chinuie să iasă, nu va reuși niciodată. Ei cred că mâine
vor reuși să meargă acasă, dar nu înțeleg că fac parte
din jocul nostru. Mike are ceva special, ceva care opune
rezistență. Poate Gabriel are dreptate, poate trebuie să
scap de el. Am plecat, am stat prea mult timp pe aici.
Mmm... mmm... Eh? E deja... dimineață? Ce ?
Aaaah!!! Auuu... Uitasem că Mike a dormit cu mine. Mam speriat atât de tare când l-am văzut că am căzut din