Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 123

crezi. Poate înainte de a pleca spre Valel, ar
trebui să mâncăm și să ne punem la somn. Hai
în cameră...
-

Dar... Însă Mike a continuat să urce. Nu mă
crede... dar... dacă are dreptate... dacă întradevăr
am visat totul și am umblat în somn?

Camera ne aștepta în tăcere. M-am așezat tăcută pe
pat, în timp ce Mike împărțea mâncarea. Am luat bețele
și am început să mănânc, chiar îmi era foame. Acum sunt
eu îngrijorată... dacă mai plec din cameră fără să îmi dau
seama? Trebuie să îmi iau inima în dinți și să îl întreb...
totuși nu e nimic rău în asta.
-

Mike... pot să îți cer ceva?

-

Hmm, da. Ce? Spune.

-

Știu că poate va suna ciudat... dar... dacă te
rog... adică dacă nu te deranjează. Mă fâstâcesc,
ce e cu mine? Întreabă-l odată! Adică dacă
vrei... dormi, te rog, lângă mine?

Pentru câteva clipe, bețișoarele mi-au rămas
înțepenite în bolul cu orez. Ceea ce îmi cere Gaia e ceva
neobișnuit pentru ea. Dar dacă... Oare de asta m-a
întrebat pe mine în urmă cu ceva timp dacă am dormit în