Petale de lumina Revista Peteale de lumina nr 19 b pentru net | Page 16

Zâmbetul îi era larg, iar părul blond, răvăşit de o briză
timpurie şi rece. Alerga înfofolit în haine mari şi largi, ţinând la
piept o hârtie învechită, însoţită de un scris mare şi dezordonat. În
ochii lui albaştri se reflecta stratul alb de zăpadă şi copacii uriaşi.
Fugea către neştiut, către mare. Trebuia s-o cheme, iar valurile
tulburi erau mesagerul. Ştia că nicio fiinţă omenească sau de basm
nu putea să ducă la bun sfârşit această misiune. Dacă vrei să
vorbeşti cu o forţă a naturii, trebuie să te foloseşti de-o soră de-a ei.
Zâmbea copilăreşte; în albastrul ochilor săi se reflecta acum albastrul mării. Se oprise brusc. Copilul
a luat o atitudine serioasă ce te amuza. S-a aplecat, culegând de jos o bucată de lemn putrezit şi un
băţ destul de lung. Şi-a înfipt cu strângere de inimă hârtia în băţ, pe care, la rândul lui, îl fixase într-una
dintre crăpăturile bucăţii de lemn. A zâmbit din nou, apropiindu-se de mare; îi încredinţase comoara.
Pentru el acesra era ritualul cel mai important al anului. Îi plăcea să scrie pe foi - deja scrise - găsite în
dulapul cu cărţi al mamei. Era scrisoarea lui către primăvară. Nu-i plăcea iarna. Frigul era greu de
îndurat, iar hainele multe şi groase îl făceau să simtă disconfort.
S-a întors acasă, reluându-şi activitatea zilnică. Aştepta sosirea dimineţii; ştia ce avea să se
întâmple, însă nu-şi putea potoli extazul. Şi, într-adevar, în următoarea zi, la ivirea zorilor, băiatul
aştepta în pragul uşii, chipul fiindu-i luminat de soarele de martie.
Venise primăvara.
Camelia Mocanu, clasa a VII-a B
Primăvara
Dintr-o caleaşcă verde ca de smarald, trasă de rândunele zglobii şi grauri strălucitori, coboara cu mişcări
fine, o suplă domniţă înveşmântată într-o rochie albă ca spuma laptelui brodată cu fir verde de borangic. Cu faţa
rozalie de culoarea petalelor de trandafiri, plete verzui, în care sunt împletiţi ghiocei, toporaşi, brânduşe şi
viorele, zâmbeşte soarelui, iar acesta cu dărnicie îi oferă strălucire şi căldură.
Pe unde păşeşte, răsar în urma ei şi prind viaţă plantele, întreaga natura.
Bunătatea şi generozitatea acestei ,,făpturi’’, numită PRIMAVARĂ, se simte pretutindeni, de la firul de
iarbă, până la barza reîntoarsă la vechiul cuib, în care sălăsluiesc ouăle, ca niste cofeturi.
Cât vezi cu ochii, mantia de un verde crud a tinerei domniţe, îmbracă păduri şi ogoare de la şes până în
munţi. Veselia şi prospeţimea se ivesc la tot pasul.
Ce anotimp viu este PRIMAVARA!
,,Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz, si pur,
Vis de-albastru si de-azur,
Te mai vad, te mai aud! ”
(George Bacovia-,,Note de primavara’’)
Diana Baciu-Susanu, clasa a VII-a B
16
14