Petale de lumina Revista Peteale de lumina nr 19 b pentru net | Page 11

Într-o dimineaţă de primăvară soarele bătea dulce în fereastra mea luminându-mi chipul.
De afară recitalul unei privighetoare îmi mângâia sufletul. Simţeam nevoia să gust din
primăvară, să-mi răcoresc picioarele în iarba presărată cu rouă şi să-mi limpezesc mintea cu
verdele impunător al copacilor. O adiere aromată foşnea uşor în solzii frunzelor de salcâm, în
timp ce rândunicile forfecau văzduhul necăjit de gâze şi de albine.
Deodată, soarele s-a ascuns după un val de vată cenuşie din care cădeau melancolic
lacrimi de primăvară şi simţeam fiecare picătură, fiecare având un ritm, un acord de chitară.
M-am întristat la dispariţia razelor de soare, însă nimic plăcut nu durează o veşnicie şi, aşa cum
păsările au nevoie să zboare, aşa s-au rătăcit şi razele departe. Eram însoţită de un cântec
armonios ce-mi mângâia sufletul, iar haina verde a naturii mă făcea să mă cufund în gânduri şi
în amintiri.
Flori de cireş sfioase, narcise zâmbitoare şi roze parfumate închipuiau icoane de rai.
Fluturi argintii mă purtau prin grădina de vis, adâncindu-mi tălpile printre toporaşii şi ghioceii
semeţi. Graiul copacilor mă ademenea într-un tablou mirific.
În acea zi am simţit cu adevărat primăvara ceea ce a făcut ca două lacrimi să-mi mângâie
obrazul. Au fost lacrimi de primăvară.
Ana-Maria Băloi, clasa a VII-a B
Primăvara! Ce cuvânt divin! Primăvara mă biruie întotdeauna. Ea mă tulbură,
mă copleşeşte şi, totuşi, îmi dă o dulce veselie, fără vreun motiv întemeiat. E simplă
bucurie, bucurie sinceră şi inocentă. Primăvara pot iubi cu adevărat natura la porunca
cerului, a cireşului cu parfum suav şi a florilor de liliac ce se umilesc la atingerea
soarelui.
Aerul se încălzeşte brusc. Peste tot adie arome de iarbă umedă, flori şi pămînt
şi te îndeamnă către pribegie. Peste tot se simte miracolul unui nou început. Cerul se
limpezeşte. Soarele de primăvară transformă tot ce atinge în poezie. Peste tot
vibrează ciripitul vesel al păsărilor. Este o muzică dulce şi melodioasă, pe ritmul
căreia petale de flori de cais se desprind din copaci şi valsează în bătaia vîntului.
Îţi vine să zîmbeşti oricui, fără motiv. Cîtă visare! Primăvara ne lasă să pluţim
euforici într-o lume nouă.
Ana-Maria Sandu, clasa a VI-a A
11
9