Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 3

Evanescenţă
S-a rupt deodată coarda mult prea-ntinsă de chitară
Şi-n neclintita ei însufleţire, natura a îngălbenit.
Cu murmur cald, frunze arse stau să moară,
Iar vara, dogorind, pe undeva s-a rătăcit.
Gutuia aurită parfumul dulce şi-l revarsă,
Iar nucul, în coaja-i dură miezul copt încătuşează.
Un prun c-obrajii vineţi admiră a nopţii crăiasă,
Iar toamna tremură, sperând ca al ei chip s-apară.
Deschis e ca o rană amurgul sângeriu,
Şi păsările-n stoluri se-avântă spre pustiu.
Un greiere stă singur, doinind cu dor nebun,
Şi iarna vine, vine, cu-al ei cojoc străbun.
O frunză se anină, se tânguie nostalgic,
Un măr adoarme greu, fugind de pe-al lui ram
Şi-n toate zace-ascuns un tremur vag, molatic,
Căci toamna încă zburdă, privind şiret pe geam.
Alina Cristea, clasa a VI-a B
1