Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 15

Interviu:
Mă îndreptam spre şcoală. Era o zi frumoasă de octombrie. Copacii îmbrăcaţi în purpură, rugină şi văpaie mă primeau
cu un covor de frunze foşnitoare.
Gândurile îmi zburau departe, dar o frunză mi-a căzut pe umăr şi, alunecandu-mi la picioare, m-a trezit la realitate.
Foşnetul ei părea un glas care mă saluta:
- Ce faci, mă calci în picioare? Nu vezi cât de frumoasă sunt? M-a amăgit toamna cu frumuseţea ei şi, printr-o magie,
m-a făcut din verde, cum eram, aurie.
- Scuze ! Cred, totuşi, că eşti mandră de înfaţişarea ta!
- Tare aş vrea să dau timpul înapoi, să fiu iar răsfăţată ca-n primavara cand eram o frunza crudă. Să ascult ciripitiul
vesel al păsărilor, să mă îmbete aroma florilor. Să admir copiii zburdând şi să fiu mângâiată de razele soarelui. Să mă bucur de
frumuseţea verii şi de ploile repezi care m-au spălat şi mi-au potolit setea. Nu ştiu când s-a topit căldura şi printr-o vrajă am
devenit galbui, aurii şi roşcate, atât eu, cât şi toate suratele mele. Acum mă simt slăbită de puteri şi m-am trezit plutind în
aer alaturi de alte frunze. Ce se va întâmpla cu mine, poţi să-mi spui tu?
- Draga mea frunză, îţi înţeleg tristeţea. Trecerea timpului schimbă lucrurile. Aşa şi tu, din tânără şi nepricepută, ai
devenit mai înţeleaptă şi mai tristă. Probabil ai să îmbogăţesti pământul copacului ce ţi-a dat viaţă, sau poate vei fi luată,
împreună cu alte frunze şi depozitată pe un alt teren, cu aceeaşi destinatie. Poate vântul năstruşnic te va lua şi te va duce în
calea unui şcolar, care te va presa între paginile unei cărţi. Tu ai fost norocoasă că m-
ai întâlnit pe mine. Vrei să mă însoţesti în clasă? Te voi presa cu grijă! Am să spun
povestea ta şi altor copii care trec ganditori pe drumul spre şcoală.
Cu un ultim foşnet, frunza mi-a dat încuviinţarea şi iată că acum vă spun povestea ei.
- S-a sfârşit cu tristeţea! zise frunza. În doar câteva luni am reuşit să strâng
atâtea culori, atâta bucurie, atâta viaţă!
Acum povestea mea va aduna gândurile celor care o vor citi spre a vedea ce
important este să te bucuri de viaţă, zi cu zi, să înveţi din troate câte ceva. Trecerea
mea nu a fost inutilă!
Iulia Muşat, clasa aVI-a A
Ariana Stratulat –Diaconu, clasa a VI-a A
-a A
sa a III
de Denis
Ce troiene de zapadă,
Se a ș tern acum pe stradă!
Ninge, ninge-nceti ș or
Uite, cade-un fulgu ș or
Fulgu ș or finu ț de nea,
Pe năsuc de catifea.
E-un copil sărman ce-ar vrea
Un cadou măcar să ia
De la Mo ș ul cel mai bun,
Care vine de Craciun.
cla
ndrone,
Mihai A
Î ș i dore ș te un brad mic,
Cu mămică şi tătic.
El e singur şi ar vrea
Ș i la el Mo ș ul sa stea!
Dar în noaptea minunată
Cineva bate la poartă;
O mămică şi-un tătic
Care vor un copil mic!
Ce troiene de zapadă,
Au albit întreaga strada
Mo ș ul,iată, a venit!
Visul i-a îndeplinit.
Anca Sotir şi Ana-Maria Sandu, clasa aVI-a A
13