Popa Andra
MODELUL CULTURAL ATENIAN
Vechii greci s-au preocupat îndeaproape de problemele moralei și politicii , războiului și artei . Politicul și războiul , aflându-se în prim-planul atenției lor , s-au cristalizat de timpuriu în modele de educație a tinerelor generații spre a se asigura de funcționarea normală a cetății . În Epoca homerică , dinaintea constituirii polisurilor clasice , educația îmbrăca forme tradiționale , militare și religioase . Treptat , influența legăturilor de sânge s-a redus și , odată cu diversificarea preocupărilor politice și juridice , orizontul educațional s-a lărgit considerabil , fără ca respectul față de strămoși , eroi și zei să fie , însă , vreodată abandonat . În special la Atena , individul avea o libertate de alegere și exprimare mult mai mare .
Cetatea Atena făcea din educație o armă redutabilă pentru formarea unui cetățean complet , cu o construcție fizică și intelectuală armonioasă , capabil să fie luptător , administrator al treburilor publice , gânditor , comerciant , artist etc .; nu înseamnă însă că atenienii ignorau pregătirea militară sau dezvoltarea aptitudinilor sportive , a forței fizice , unită , desigur , cu „ ascuțimea minții ”.
Educația se aplica diferențiat . Băieții își începeau educația la 8 ani , sub supravegherea pedagogilor . De fete se îngrijeau mamele lor . Exercițiile fizice ale băieților se desfășurau în palestre și constau din antrenamente și probe de luptă , alergare , sărituri în lungime , aruncarea discului și a suliței ( pentatlon ). Pe lângă exercițiile fizice , se cultiva simțul muzical , pentru ca , până la 14 ani , copiii să deprindă cititul , scrisul , socotitul și gramatica .
Efebia , un fel de școală militară , asigura pregătirea tinerilor cu vârste cuprinse între 18 – 20 ani și dura doi ani . Primul an , tânărul efeb îl petrecea în cantonament , practicând intens exerciții gimnastice și sporturi și antrenandu-se în gimnazii la mânuirea armelor . Tânărul era tuns scurt , purta o pălărie cu boruri largi și îmbrăca o hlamidă , mantaua militară . În anul al doilea , după ce i se încredințau armele ( scutul și lancea ) era trimis într-una din garnizoanele fortărețe unde continua instrucția militară . In timpul efebiei , ținerii primeau și o soldă , iar la sfârșitul serviciului militar , statul le dăruia scutul și lancea . Din acel moment , tânărul devenea cetățean cu drepturi depline al Atenei , având drept de vot și participând la adunări . Sistemul s-a păstrat până târziu , fiind preluat și de romani și fiind apoi reluat în perioada Renașterii .
1