Eu , Narcis-Teodora . Personalitate - Model - Reper
Narcis , copil provenit dintr-o familie monoparentală , cu mai mulți frați , care toată viața și-a petrecut-o prin orfelinate sau case de tip familial .
Prin personalitatea ei și-a creat o viață care poate fi luată drept model . Și așa a și fost , mai ales pentru grupul mare de copii , abandonați sau nu , dar atât de
special , al celor infectați cu HIV în anii ’ 80- ’ 90 . Chiar în leagăn , fiind un copil isteț , era prima din grupul ei care înțelegea că trebuie să-și ia medicamentele , că trebuie să mănânce . Învăța totul cu plăcere , antrenând și pe ceilalți s-o urmeze .
Trebuia să-i dai atenție pentru că era comunicativă , cu zâmbetul pe buze , frumoasă , interesantă , particulară , uneori prea serioasă / matură . Atrăgea atenția voluntarilor străini , așa învățând ușor să vorbească în engleză și chiar puțin în japoneză . Pentru jurnaliști și reporteri era ideală , cât de simplu puteau comunica cu ea . Puteai să o antrenezi imediat în jocuri sau diferite activități - de la cele sportive , menajere sau dezvoltare de abilități .
Era frumoasă și fotogenică , chiar și atunci când purta ochelari . Toți și-o amintesc , în primul rând pe
ea , dansând la deschiderea clinicii sau în tabere , participând ca voluntară la simpozioane , conferințe , manifestări de tot felul . Japonezii o fotografiau cu frenezie alergând după căprioare , făcând origami , bătând tobele ori bătând o pastă de orez într-o „ piuă ” imensă . Tinerii japonezi se întreceau să-i șteargă sudoarea de pe frunte , deși ei nu prea acceptă ușor apropierea de cineva .
Avea atitudinea de lider într-un grup , în același timp sărind în ajutorul multora . A parcurs toate etapele educației , ca și orice copil crescut într-o familie : de la grădiniță la școală , facultate , reușind să devină asistent social . S-a angajat să lucreze ajutându-și astfel „ frații și surorile ” care au crescut , ca și ea , fără părinți .
Și s-a îndrăgostit și a iubit curat , căsătorindu-se cu bărbatul vieții ei , dorindu-și cu ardoare copii .
Cu o astfel de viață , cum să nu devii un reper pentru cei care te cunosc ?! Cum să nu te urmeze ceilalți să facă la fel : să învețe strângând din dinți când sunt discriminați , să-și administreze tratamentul oricât de multe pastile ar avea , să relaționeze cu comunitatea ?!
A fost un model și un reper și înainte și după moarte . Acum , după dispariția ei , toți se întreabă cum și de ce s-a întâmplat „ să se ducă ”. O vedeau mereu sănătoasă , fericită , cu analize perfecte . Doar că , în ultimele luni , fără a se plânge prea mult , ea nu se simțea bine . Spunea acest lucru doar apropiaților , medicilor . Și lor nu le venea să creadă , spunând că exagerează , că prea sunt bune analizele , tratamentul fiind considerat eficient . Dar trupul ei , sufletul ei , tăria ei de-a lungul a 29 ani , s-au prăbușit . Nimeni nu s-a gândit la ea ca la o ființă unică , ci doar ca la un bolnav cu o anumită boală .
Și s-a dus în neant ! Moartea ei a fost ca un cataclism pentru majoritatea celor seropozitivi , ca un recul greu de stăpânit de către doctori , care trebuie să răspundă numeroaselor întrebări și spaime ale lor . Dacă Narcis s-a dus , urmez și eu ???
Dr . Rodica MĂTUŞA
13