Lecţia lui Narcis
N
arcis sau Teodora. Copilul abandonat sau adultul
care a reuşit să depăşească orice aşteptare. Un
simbol al „generaţiei HIV” din Constanţa. Oricum i-am
spune, vorbim despre o persoană generoasă, despre
copilul ajuns, împotriva sorţii, un OM care a lăsat urme
în inimile tuturor. Fie că am cunoscut-o sau nu, povestea
lui Narcis este plină de emoţie. Prietenii, cei care i-au
A fost mamă, soră şi prietenă celor alături de care a
crescut. Şi-a cunoscut familia naturală, însă adevăraţii
fraţi i-au fost cei alături de care a crescut în ceea ce se
numea în acea perioadă leagăn sau casă de tip familial.
Pentru ei a ajuns să lucreze, devenind asistent social şi
un real sprijin. A plecat dintre ai ei, însă le-a rămas în
inimi.
Pentru Fundaţia Baylor Marea Neagră, Narcis a
fost un port-drapel. A crescut sub ochii celor de aici,
s-a transformat în adultul apreciat şi iubit, s-a căsătorit,
apoi a plecat. A reprezentat Asociaţia Speranţa,
Fundaţia şi Centrul Clinic de Excelenţă Baylor încă de
la înfiinţare. Iar puterea ei a transmis-o tuturor. Forţa de
a merge mai departe, cu a lupta cu virusul care a marcat ultimii 30 de ani, de a aduce bucuria în sufletele
celor bolnavi.
Narcis-Teodora a lăsat, în scurta-i trecere pe acest
pământ, urme adânci în sufletele tuturor. Şi ne-a învăţat
lecţia iubirii pe pentru ceilalţi, a forţei nemăsurate şi a
bucuriei de a trăi în ciuda oricăror obstacole.
fost alături până în ultima clipă, vorbesc despre ea la
prezent. Amintirile şi afecţiunea nu se sting doar pentru că un trup nu mai există pe pământ. Lacrimile de
dor nu şterg o legătură. Narcis sau Teodora, numele de
botez pe care l-a ales şi pe care l-a îndrăgit nespus, a
fost energie în stare pură. Şi încă este.
„Optimism, voinţă, luptătoare, încrezătoare, cu
zâmbetul pe buze tot timpul, prietenoasă. Un copil deosebit, un copil care s-a luptat cu greutăţile vieţii. A fost
un copil care a trebuit să-şi înfrunte situaţia, că este un
copil abandonat, că stă într-un centru de copii, că nu are
pe nimeni şi că are doar nişte colegi de centru, un personal care îi îngrijeşte şi atât, un copil căruia nu i se prevedea un viitor. Un copil diagnosticat cu HIV, căruia nu i
se dădeau, la un moment dat, nici şanse de a trăi. A fost
un copil deosebit, cu toate greutăţile vieţii a încercat să
se facă plăcută, să se facă utilă în comunitate. A încercat
să îşi lege prietenii, să-i încurajeze pe cei din jur” – aşa
este descrisă Narcis.
12