VALENŢE UNIVERSALE ALE PERSONALITĂŢII LUI NICOLAE IORGA
Prof. Emelina Moraru
În contextul spiritual al neamului românesc, Nicolae Iorga deţine un rol proeminent fiind numit de George Călinescu „ Voltaire” al românilor din perspectiva rolului jucat în evoluţia culturii româneşti.
A stimulat interesul contemporanilor şi a rămas în posteritate prin activitatea prolifică din multiple domenii însumând peste o mie de volume, 12.755 articole, 4.963 de recenzii. În calitate de profesor universitar, a predat la Universitatea din Bucureşti, la cea din Paris, a fondat Congresul Internaţional de Studii Bizantine şi Institutul de Studii Sud-Est Europene( ISSEE).
Dimensiunea politică a marelui savant s-a profilat în perspectiva ideilor profund patriotice pe care le expune în discursurile sale. Nicolae Iorga a avut o intensă activitate politică, încă de la vârsta de 36 de ani, bazată pe atitudini impresionante sub auspiciile unor evenimente precum răscoala din anul 1907, războaiele balcanice, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, ascensiunea fascismului în Europa şi implicit în România. Cu privire la cel din urmă aspect, s-a opus grupării fasciste din România( Garda de Fier) şi a fost implicat într-o controversă personală cu liderul acesteia, Corneliu Codreanu Zelea. Exprimarea publică a adversităţii faţă de fascism i-a adus şi moartea odioasă din 27 noiembrie 1940. La aflarea veştii asasinării sale, 47 de universităţi şi academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. Dar precum dicteaza istoria asupra destinelor umane „ Voltaire” al românilor a rămas o personalitate de actualitate în geografia culturii româneşti.
Istoric de anvergură, a contribuit ca nimeni altul, extensiv şi intensiv la cunoaşterea de sine a poporului român şi la integrarea istoriei acestuia în durata universală. Ca personalitate ce domină peisajul istorigrafic interbelic, Nicolae Iorga s-a impus nu numai prin opera sa monumentală ci şi prin trasarea unor principii istoriografice fundamentale precum aborbarea trecutului din perspectiva prezentului, abordarea pluriperspectivistă şi integrată a istoriei, utilizarea metodei comparatiste.
” Istoria naţională nu se poate aşeza decât pe harta mai largă a istoriei universale şi sunt fenomene de istorie universală care se văd în mic în istoria naţională. Pentru ca istoriile naţionale să fie înţelese în această formă mai mică, trebuie să le vadă cineva în proporţii cu mult mai mari pe care civilizaţiile naţionale şi statele naţionale nu le pot avea în aceeaşi măsură”. Mergând mai departe, în numele acestei complexităţi, Iorga a definit corespunzător discursul istoric, eliminând elementele artificiale în favoarea unei construcţii personale ce tinde către prezentarea în fond a „ tragediei acestui neam omenesc” în care un rol definitoriu îl deţine „ fragmentul de umanitate” ce este poporul român.
În concluzie, se poate spune că o asemenea perspectivă a devenit în evoluţia istoriografiei româneşti, tot mai actuală, marele nostru istoric numărându-se printre acei precursori ai abordării holistice a istoriei. In prezent rămâne un simbol inalienabil al civilizaţiei româneşti.
12