PE TIMP DE CRIZA
LESBOS Speranţă şi vindecare
PE TIMP DE CRIZA
Situaţia actuală a refugiaţilor este cea mai mare criză cu care Europa s-a confruntat de la Războaiele Mondiale până în prezent. Este o criză ce a afectat milioane de persoane şi familii aflate în căutarea unei vieţi mai bune. O mare parte dintre aceştia vin din Orientul Mijlociu, astfel că insula grecească Lesbos a devenit un punct de convergenţă pentru mulţi dintre refugiaţi. Aceştia trec prima dată prin Turcia, apoi îşi continuă drumul spre Europa. Lesbos este unul dintre punctele geografice cele mai apropiate de Turcia, unde locuiesc temporar mulţi dintre refugiaţii care solicită azil. Peste 90.000 de oameni au venit anul trecut din Siria, Afganistan, Iran, Irak, chiar şi Africa şi au călătorit din Turcia până în Lesbos, mai mult decât întreaga populaţie a insulei- 86.000 de locuitori.
Călătorie în căutarea speranţei
Când refugiaţii ajung pe insulă, de cele mai multe ori sunt uzi şi îngheţaţi de frig şi au nevoie de îngrijiri urgente. Voluntarii care îi iau în primire lucrează zi şi noapte pentru a se asigura că primesc îngrijire în primul rând refugiaţii în stare extrem de critică. Aceşti voluntari au şi rol de cercetaşi. Ei petrec mult timp pe versanţii munţilor sau pe plajă încercând să localizeze bărcile care încearcă să-şi croiască drum prin Strâmtoarea Mytilini, aflată între Turcia şi Lesbos. După ce sunt scoşi din şalupe, bărci, plute sau chiar din mare, refugiaţii fără urgenţe medicale sunt duşi în tabăra Moria. Acesta este punctul de pornire pentru refugiaţii care solicită azil în Grecia sau în alte locuri din Europa. Există două tabere de refugiaţi în Lesbos, Moria şi Kara Tepe, Moria având o capacitate mai mare.
În momentul de faţă, Moria poate adăposti 2.500 de persoane, cu planuri de extindere la 5.000. Moria este locul unde refugiaţii sunt luaţi în evidenţă, număraţi şi verificaţi. Este un loc aglomerat, uneori neplăcut, aceşti oameni fiind într-o stare permanentă de frică şi epuizare emoţională. Ei rămân aici cel puţin 25 de zile, pe durata acestui proces. Dacă trec cu bine de aceste verificări, persoanele sunt relocate în tabăra deschisă Kara Tepe. Aici refugiaţii încep să-şi reclădească viaţa pe care au fost nevoiţi să o lase în urmă, majoritatea pornind la acest drum doar cu hainele de pe ei.
În Kara Tepe familiile de refugiaţi sunt adăpostite în căsuţe simple, montate rapid. Au o şcoală mică, o grădină, un teren de joacă, care le dă un sentiment de comunitate. Oamenii aceştia încearcă să-şi creeze aici un cămin pentru familia lor şi fac tot ce le stă în putinţă să se ajute unii pe alţii. Îşi împart între ei puţina mâncare de care dispun şi se ajută reciproc pentru a face faţă acestor circumstanţe cumplite şi pentru a supravieţui. Kara Tepe are momentan capacitatea de a adăposti 1.100 de persoane, cu planuri de a ajunge la 1.500 cât de curând posibil. „ Când vii dintr-un loc îmbelşugat şi te trezeşti faţă în faţă cu cei care au puţin sau chiar nimic, acest lucru te poate smeri cu adevărat, dacă eşti dispus să fii smerit,” spune Murray Smith, Director General, dōTERRA ® Europa.
8 / EUROPE LIVING MAGAZINE