Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 82
sub formă de schemă logică (reprezentare grafică);
în pseudocod.
Istoric, prima modalitate de exprimare a algoritmilor au fost
organigramele – cu avantajul descrierii grafice, intuitive şi uşor de
urmărit. Evoluţia către programarea şi proiectarea structurată a impus
exprimarea prin pseudocod – cu avantajele descrierii concise,
modularizate şi apropiate limbajelor de programare.
De exemplu, rezolvarea unei ecuaţii de gradul I de forma a·x + b = 0
presupune paşii:
i) se verifică dacă a = 0; dacă da – ecuaţia este degenerată;
ii) se verifică dacă b = 0; dacă da x = 0;
iii) altfel, x = -b/a.
Pentru prelucrări mai complexe, trebuie găsită o reprezentare explicită,
în amănunt, a operaţiunilor şi paşilor efectuaţi pentru a rezolva
problema. De exemplu, în cazul de mai sus, al ecuaţiei de gradul I, nu
s-a specificat nimic privind introducerea datelor (valorile pentru a şi b)
dar şi privind afişarea rezultatului x (care pentru un calculator nu sunt
subînţelese – aşa cum sunt ele pentru un om obişnuit cu rezolvarea
problemelor de matematică).
Programul principal:
#1 citeşte valorile pentru a şi b;
#2 soluţionarea ecuaţiei de gradul I;
#3 afişează soluţia.
Detalierea modulelor #1, #2, #3:
#1:
afişează pe rând nou: „Introduceţi valoarea pentru a: ”;
citeşte de la tastatură: a;
afişează pe rând nou: „Introduceţi valoarea pentru b: ”;
citeşte de la tastatură: b.
#2:
Dacă a=0 atunci
afişează pe rând nou: „Ecuaţie degenerată”;
82