Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 25
4. Sisteme de calcul
Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) este privită ca domeniu
de „înaltă tehnologie” (High Technology), atât prin subtilitatea şi
complexitatea metodelor şi aparaturii electronice implicate cât şi prin
aplicaţiile cu impact şi eficienţă deosebite pentru toate domeniile de
activitate. Utilizarea Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor are cea
mai largă extindere întâlnită la orice altă tehnologie cunoscută, datorită
materiei prime pe care o prelucrează - informaţia. Cum nu există
domeniu şi activitate umană care să nu folosească informaţii, TIC vine
să sprijine activităţile din acel domeniu, prin metode şi mijloace pentru
prelucrarea informaţiilor, unele generale, altele specializate.
Se numeşte sistem de calcul complexul de echipamente fizice
interconectate, cu programele şi datele legate intrinsec de funcţionarea
şi utilizarea lor de către om.
Un sistem de calcul conţine „partea tare” – hardware, echipamentele,
precum şi „partea moale” – software, programele şi datele.
4.1. Structura fizică a unui sistem de calcul
Cunoştinţele asupra echipamentelor de calcul se referă la caracteristici
şi performanţe ale dispozitivelor de prelucrare şi ale dispozitivelor de
introducere, prezentare şi stocare a datelor.
Per ansamblu, echipamentele de calcul se împart în două categorii mari
(vezi Figura 4):
Unitatea centrală – prelucrează datele şi stochează temporar
valorile ce vor suferi prelucrări (date primare) şi valorile rezultat.
Dispozitive periferice – asigură introducerea, afişarea şi stocarea
pe durată nedeterminată a datelor. Aceste dispozitive se mai
numesc dispozitive de intrare/ieşire, pentru că asigură intrarea,
respectiv ieşirea datelor din unitatea centrală pentru, respectiv
25