Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 226

în tehnologii diferite. Scopul sistemului era de a oferi o interfaţă
standard pentru operare şi prezentarea documentelor, precum şi
posibilitatea de integra diferite tipuri de servicii (existente la acel
moment în Internet). Sistemul a fost denumit „World Wide Web” (reţea
largă cât lumea), prescurtat www sau web. Această soluţie de
prezentare standard şi de integrare a serviciilor a revoluţionat Internetul, astfel că astăzi – când se discută de Internet se subînţelege în cele
mai multe cazuri www.
Hipertextul („hypertext”) este un text electronic „în trei dimensiuni”:
pe lângă organizarea pe linii care se succed în pagină, există legături
(„hyperlinks”, „links”) cu alte pagini aflate pe maşina curentă sau pe o
maşină distantă. Legăturile sunt de fapt trimiteri (ce se regăsesc şi în
cărţile tipărite) care însă în pagina electronică permit „saltul” la
informaţia indicată şi vizualizarea documentului pe loc. Limbajul de
descriere a paginii web se numeşte HTML (Hyer Text Markup
Language) şi are caracteristic faptul că separă conţinutul documentului
(text şi imagini) de informaţia de formatare.
Paginile web reprezintă documente de informare către utilizator, cu
facilităţi de acces interactiv în preluarea de date de la utilizator. Pagina
web şi mijloacele de interacţiune sunt găzduite de o maşină într-o
locaţie anume („site”) pe glob. Publicarea paginii web se face prin
intermediul unui program server web, iar utilizatorul poate accesa şi
vizualiza pagina de la calculatorul propriu – prin intermediul unui
program client web denumit navigator („browser”).
Utilizarea web-ului constă în „navigarea” prin intermediu l adreselor
web şi a legăturilor din hipertextul aflat în paginile web, pentru
vizualizarea şi, eventual, furnizarea informaţiilor de interes. Serviciile
oferite de web sunt foarte diverse, însă interfaţa generală de lucru şi
modul de navigare este standard.
Adrese Internet
Pentru a fi accesată, o maşină conectată la reţeaua de calculatoare
trebuie să aibă alocată o adresă unică în reţea, astfel ca la emisia datelor
să indice destinaţia fără echivoc iar la recepţie datele să fie îndrumate
către ea prin sistemele intermediare. În Internet, adresele sunt
226