Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 205

2. Documentarea foii. Este bine ca în cadrul foii să se înscrie textul
care descrie problema, scopul şi modalitatea rezolvării ei, ca
documentare generală. În plus, celulelor importante li se pot adăuga
nume şi comentarii explicite (prin meniul „Insert-Comment”), aceste
celule fiind indicate cu un colţ roşu şi prezintă o etichetă vizibilă la
indicare cu mouse-ul .
3. Crearea formulelor. Înscrieţi formule ori de câte ori este nevoie;
acestea se pot copia multiplu şi edita specific locului unde apar iar
funcţiile oferite acoperă un spectru larg de utilizări. Evitaţi înscrierea
numerelor (literali) direct în formule, mai bine se fac referiri la celule
care conţin valorile respective (exemplu la final cu valoarea TVA). Se
recomandă folosirea numelor în loc de adrese de celule (pentru ca
formula să fie uşor inteligibilă) şi se păstrează rezultate intermediare
(de ex., subotaluri). În general este bine ca formulele să fie simple –
folosind ca operanzi rezultate intermediare mai degrabă decât a înscrie
o formulă complicată, ne-inteligibilă. Derularea calculelor trebuie
ilustrată într-un flux de prelucrări (prin formule), cu etichete şi în
ordinea naturală a evoluţiei lui.
4. Prezentarea rezultatelor. Datele obţinute prin calcule nu sunt uşor
de urmărit şi înţeles dacă acestea nu se prezintă în forme sintetice
(totaluri sau chiar modele matematice) şi forme calitative (grafice). În
final, documentul cu tabele şi imagini se poate tipări, adăugând antet şi
subsol, titluri, formatare text şi liniaturi la tabele.
Pentru obţinerea rezultatului urmărit se poate apela la mijloace de
analiză şi sinteză pe loc – prin tabele pivot, regresii sau analize
statistice, care ajută la găsirea metodei de soluţionare a problemei.

205