Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 159

9.3. Virtualizarea serverului
Dintre modalităţile diferite de virtualizare amintite mai sus,
virtualizarea serverelor este cea mai familiară, de aceea, termenul de
„virtualizare”, face referire de obicei la virtualizarea serverelor.
Virtualizarea este „un termen care se referă în linii mari la
abstractizarea resurselor calculatorului” utilizând „o tehnică care
ascunde caracteristicile fizice ale resurselor de calcul de modul în care
alte sisteme, aplicaţii, sau utilizatori finali interacţionează cu aceste
resurse”3.
A vând la bază descrierile de mai sus, putem enunţa în continuare ce
reprezintă, de ce avem nevoie şi cum se realizează virtualizarea
serverelor.
Software-ul de virtualizare a serverului permite rularea mai multor
maşini client (virtuale) pe un calculator gazdă, având în acest timp
impresia că acele calculatoare client rulează pe propriile lor maşini
hardware (fig. 27). Datorită acestui considerent obţinem toate
beneficiile oricărui tip de virtualizare: portabilitatea maşinilor virtuale
client, reducerea costurilor de operare, reducerea supraîncărcării din
punct de vedere administrativ, consolidarea serverelor, posibilitate de
testare și de formare, precum şi beneficiile de recuperare în caz de
catastrofe şi, cel mai important, o singură consolă de administrare a
maşinilor și aplicaţiilor virtuale.
Dintre produsele de virtualizare a serverului cele mai utilizate sunt:
VMware vSphere, ESX Server, Hyper-V – tehnologia de virtualizare
Microsoft – inclusă în Windows Server, Xen, etc., acestea oferind
diferite niveluri de virtualizare. Astfel avem:
 emulare – sistemul de operare client este nemodificat, dar acesta
rulează pe CPU emulat software;
 para-virtualizare - sistemul de operare client este modificat, ca şi în
Xen;

3

http://en.wikipedia.org/wiki/Virtualisation .
159