Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 156

Deleuze, care a utilizat termenul „virtual” atunci când făcea referire la
un aspect al realităţii care nu este palpabil/material, dar care este totuşi
real.
În cea ce priveşte virtualul, conceptul lui Deleuze prezintă două aspecte:
 virtual este un fel de efect de suprafaţă produs de interacţiuni reale
de cauzalitate,
 efectele sunt la nivelul materialului.
O definiţie însuşită de la scolasticii medievali şi din pseudo-latină
(„virtualis”) afirmă că termenul „virtual” nu se opune „realului”, dar se
opune „concretului/existentului”, în timp ce „realul” este opus
„posibilului”.
Recent, această concepţie de virtual a impulsionat cercetarea, astfel
Denis Berthier în studiul „Meditations on the real and the virtual” îi
conferă o altă conotaţie, pe baza utilizări în domeniul ştiinţei (imagine
virtuală; lumea virtuală), precum şi etimologic (derivare de la virtute –
„Virtus” în latină). La acelaşi nivel ontologic ca „posibil”, „real”, sau
„potenţial”, termenul „virtual” este definit ca cel care nu este real, dar
afişează din plin calităţi reale - într-un mod clar real (adică, nu
potenţiale).
În informatică şi în tehnologia informaţiei, cuvântul virtual este folosit
cu sensuri diferite pentru:
 abstractizarea infrastructurii hardware, atunci când sistemele
software acţionează ca şi când ar fi sisteme hardware (maşină
virtuală, memorie virtuală, disc virtual);
 simulări ale realităţii generate de calculator (realitate virtuala),
precum şi a mediilor de joc online unde o întreagă lume este creată
(lumea virtuală) sau acolo unde lumea reală este suplimentată cu
imagini virtuale (îmbunătăţirea realităţii).
Acest domeniu a căpătat o expansiune rapidă, astfel comunitatea
virtuală, biblioteca virtuală şi clasa virtuală reprezintă alte întrebuinţări
ale cuvântului „virtual” cu aplicabilitate în zilele noastre.
Motivaţiile timpurii pentru aplicarea „virtualului” în IT (de exemplu
virtualizarea) au vizat în principal partajarea dispozitivelor de către mai
156