Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 140

8. Sisteme de operare şi programe utilitare
Funcţionarea unui calculator nu este posibilă fără un sistem de operare
rezident – adică încărcat în memoria de lucru şi în execuţie; el este
denumit software de bază pentru că oferă un mediu de execuţie pentru
alte programe – software de aplicaţie.
Sistemul de operare asigura interfața dintre utilizator și hardware prin
gestionarea resurselor fizice și logice ale sistemului de calcul.
Funcţii ale sistemului de operare
Un sistem de operare trebuie să asigure în principal:
1. alocarea resurselor – adică a spaţiului de memorie, procesorului
(sau procesoarelor), unităţilor de intrare / ieşire.
2. planificarea şi controlul programelor în execuţie – adică rularea
programelor după priorităţi şi introd ucerea oprirea lor temporară
când acestea aşteaptă la o resursă partajată (folosită în comun cu
alte programe).
3. interpretarea şi execuţia comenzilor de la operatorul uman – adică
oferirea unui mijloc de furnizare a comenzilor (ca text sau ca
evenimente pe o interfaţă grafică), apoi conversia lor în acţiuni
corespunzătoare.
Comenzile sistemului de operare se referă la transferuri de date şi
programe între periferice şi chiar cu memoria de lucru, caz în care
transferul se spune că „se deschide” – adică se lansează în execuţie
colecţia de date sau programul. Procesorul este alocat unui program în
măsura în care alte programe mai prioritare nu îl solicită sau programul
în cauză aşteaptă la un periferic încheierea unei operaţii de intrare /
ieşire.
În general, operarea la un sistem de calcul se poate face în două moduri:
140