Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 134

7.2.3. Instrumente software de dezvoltare a aplicaţiilor
În accepţia comună, clasică, programarea constă în scrierea textului
sursă într-un limbaj de programare ales, prin care se descrie un algoritm
de prelucrarea a datelor. Această activitate este foarte laborioasă şi
necesită dese reveniri în scrierea textului (pentru corectura sintactică,
pentru optimizare sau chiar refacerea codului). Ingineria programării
indică metode şi paşi sistematici prin care erorile în soluţia problemei
şi în realizarea codului se reduc la minim. Totuşi, pentru a obţine o
productivitate rezonabilă în munca de programare sunt necesare
instrumente software de asistare a programatorului. Cele mai
importante categorii de instrumente sunt prezentate în cele ce urmează.
Interfeţe, biblioteci şi pachete de programare
Limbajele de programare actuale tind să fie cât mai concise – privind
cuvintele cheie şi comenzile de prelucrare sau control de flux (atribuire
respectiv repetiţie şi decizie). O mare parte din prelucrări sunt
implementate ca subprograme sau pachete de funcţii şi formează
biblioteci. Programatorul trebuie să cunoască aceste biblioteci, cu
inventarul lor şi modul de utilizare a subprogramelor aferente, pe care
le apelează în programul sursă; la faza de editare a legăturilor
(„linking”) ele se includ în codul obiect al programului apelant într-una
din modalităţile:
 legare statică – codul din bibliotecă este inclus în program la
compilare şi formează codul executabil, care poate fi apoi rulat
independent de bibliotecă;
 legare dinamică – codul din bibliotecă face parte din sistemul de
operare şi este inclus în codul executabil la încărcarea sa în memorie
(„loadtime” - adică la lansarea programului) sau chiar în timpul
execuţiei („runtime”).
Legarea statică a subprogramelor din biblioteci este folosită curent de
către mediile de programare pentru limbaje ca Pascal, C, Java, în
vederea realizării programului executabil. Fişierele bibliotecă conţin
module precompilate şi sunt parte a compilatorului sau mediului de
programare a limbajului, furnizat de producător. Bibliotecile sunt
denumite la limbajul C „headers”, sunt specializate pe tipuri de date şi
134