Melania
Îşi mută mâinile de pe umeri pe talia mea, ţinându-mă la
fel cum Jack o ţinea pe Rose în Titanic. Mai lipsea doar să îmi
întind braţele şi reproduceam celebra scenă.
— Aşa că fi draguţă, drăguţă, drăguţă, drăguţă…
La fiecare drăguţă rostit îşi plimba degetele coborând tot
mai jos. Acele degete lungi cu mănuşile de condus se simţeau
ca picioarele unei tarantule mergând pe corpul meu. Pană la
urma se opreşte într-un punct, mana sa începea să tremure încât
îi puteam simţi şi eu emoţia. Timid îmi mângâie fesele şi îşi
strecoară mana între picioarele mele.
— Şi dute acasă.
Scot un icnet micuţ şi dau din cap afirmativ mergând cu
paşi timizi tot înainte. Ştiam că e în spatele meu, se asigura să
ma departez. Să nu mai simt acel miros de caramel sau
scorţişoara, acel miros ciudat şi atât de cunoscut. Ajung acasă,
iar unchiul meu era întins pe canapea transpirat.
— Unchiule, eşti înregulă?
— Da, doar ce am făcut nişte mişcare.
Pagina
86