Melania
Îmi spune ea suspinând, eu o privesc blând neavând ce să
spun.
Îmi termin programul şi înainte să mă duc acasă mă
opresc la o frizerie. Bunica mea ar fii mândră de mine pentru
că vreau să mă tund din propria iniţiativă. Vreau să mă tund
pentru că bretonul mă incomodează la muncă, a început să fie
enervant să umblu mereu cu mâna prin el. Întru în frizerie
întampinat de o căldură şi de muzica rock clasică a
adolescenţe i mele, întru în casa parintească mai lipsesc doar
prajiturile făcute de mama. O brunetă în halat negru mă salută
respectuos şi îmi spune să iau loc pe scaunul de lucru
bâlbaindu-se toată de parcă întra-se Johnny Depp în frizerie.
Mă aşez timid ca un copil şi mă privesc în oglindă, nu mai
eram deloc copil arătam din ce în ce mai matur. Spoturile astea
puternice de la oglindă îmi şi evidenţiau cearcănele de
oboseală, firele mici de par de pe barbă care îmi amintesc că va
trebui să mă barbieresc curând şi tot pe barbă un coş necopt.
Ştiu că în adolescenţă obişnuiam să am multe coşuri pe faţă,
dar atunci ce adolescent nu avea? Cred că nu e sănătos să stau
şi să mă gandesc la Melania ar trebui să fiu cu o femeie cu care
să am o viaţa sexuala normală altfel hormonii mă vor face să o
iau razna. Dacă nu au făcut-o deja...schiţez un zâmbet sadic.
Pagina
72