Melania
viata mea, dar ea nu a mai avut pe nimeni cand parintii ei au murit. A trebuit sa invete sa supravietuiască în cimitirul de maşini East Hall pană a fost gasită de un orfelinat. Dar nici la orfelinat nu era bine, îmi povestea ca era batută de colegele ei de cameră şi o faceau‘’ căcat cu ochi’’ pentru ca ea este o persoana de culoare. Rasistele! cu ce sunt ele mai presus pentru ca sunt albe? Callen este o fiinţa minunata indiferent de ce culoare ar avea pielea. Poate fii şi mai neagră de atat ca eu tot am să o iubesc. Vorbind de ea o vad pe stradă aşteptandumă purtând un fes negru pe cap, hanorac şi bocanci de aceeaşi culoare şi nişte jeans roşii făcând baloane din guma de mestecat. Când ma remarcat mi-a strigat puternic numele şi a fugit spre mine luându-ne strâns în braţe. Aşa de strâns de parcă nu ne-am mai vazut de o viaţă, nu de doar două săptămani. O admir pentru că a supravieţuit prin toate astea şi ea chiar a trecut prin multe nici macar eu cea mai bună prietenă nu îi ştiu toată viaţa. Îmi spune cu lacrimi de fericire în ochi că săptămana viitoare va locui într-o casă adevarată alaturi de noul ei tată adoptiv, un ofiter de poliţie care este tot de culoare. M-am gandit să sarbătorim la mine acasă printr-o petrecere în pijamale. Sosesc cu ea de mana la mine acasă şi zambesc larg către unchiul meu emoţionată să o prezint pe Callen în faţa sa.
Pagina 47