Melania
spiritele omorâte de el să îi bantuie gândurile? Să îl bântuie
chiar şi după atâta timp? Iar în timp ce Louis s-ar confrunta cu
spiritele din mintea sa eu ma delectez cu pozele din album şi cu
cartea Lolita. Privirea lui Katie din poza ei ataşată de marginea
oglinzii mă speria spunându-mi că am folosit-o şi că îi
aşteptam cu sufletul la gură moartea. Începeam să citesc întens
Lolita prinzând drag de ea aveam nevoie doar de un semn de
carte. Aş putea folosi o poză poate chiar poza aceasta cu mine
de când eram mic îmbrăcat în costum marinăresc. Ha, mă
întreb oare dacă o cunoşteam pe Melania atunci ar fii dorit să
se joace cu un baieţel ca mine? Probabil tot aş fii fost
îndragostit de ea, dar măcar aş fii prea mic să mă gandesc la
sex când vine vorba de ea. Of, totul ar fii fost altfel dacă se
năştea în perioada copilăriei mele. Pun poza în carte unde am
rămas, închid cartea şi o iau în braţe oftând lung. Ochii mei dau
uşor să se închidă dar tresar speriat când aud bubuituri în uşă.
Deschid uşa şi râman uimit văzând-o pe Melania, parea
panicată şi încerca să îmi spună ceva dar cuvintele nu se legau.
— Melania scumpo calmează-te pentru o secundă, trage
aer în piept şi dăi drumul.
— Tati acuma atarnă de lustra de la sufragerie.
Pagina
41