Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Página 255

Melania părul meu erau mai mult decât suficient. Erau lucruri pe care acum nu le mai aveam. Nu eram ca ei, nu eram ca Donny şi Claude. Dacă eram aşa în momentul asta chiar nu m-ar fi interesat că este moarta aş fi făcut un act de necrofilie, dar mie nu îmi stă în caracter. Eu eram îndrăgostit de sufletul ei blând ce acuma nu mai este. Melania, mai ştii de tema la engleză? cu William Shakespeare, cu opera lui Romeo şi Julieta. Ei s-au iubit mult şi nu s-au lăsat unul pe celălalt să moară singuri. Au fost alături chiar şi după moarte, iar pentru că şi eu te iubesc enorm să nu crezi că am să te las aici. Am să înfrunt moartea alături de tine. Mai bine moartea cu tine decât viaţa fără tine. Am luat-o de mână în clipele de viaţă înainte de moarte. Ce avea să rămână din viaţa asta era: noroi, umezeală, tristeţe, creier zdrobit, noroi, sânge asta e rezumatul finalului. Nici nu mai ştiu cât timp trecuse, cum ziceam el nu mai exista. Dar ploaia se oprise, eu eram rece şi palid ca un cadavru în devenire. Probabil trecuse vreo trei zile, nici nu mă mai uitasem la lumina de afară când privirea mea era numai la ea. Începea să se descompună, era miros de moarte în jur. Tuşeam şi încercam să mă gândesc la toate Pagina 253