Melania
—Pentru că la fel ca unii oameni te pot lasa le greu.
Apas pe trăgaci şi nu se întâmplă nimic, Dumnezeule nu mai
aveam gloanţe ! un cuţit masiv de măcelărie era înfipt în perete
chiar lângă mine. Avea rugină şi sânge uscat pe el, Syenton îl
ia şi îl înfige în abdomenul meu. Urlu de durere, dar probabil
ea nu avea să mă audă. Bluza îmi începe foarte rapid să
sângereze. Picasem în genunchi în faţa lui Syenton, exact cum
spunea Kenny. Syenton părăsise casa în copac şi avea să mă
lase să mor încet aici. E numai vina lui Kenny. Ştiam că el avea
în plan să i lase Melaniei doar un singur glonţ care să se
potrivească pentru ca ea să fie responsabilă cu el, dar nu mă
aşteptam să mă trateze în egală măsură. Mă târâiam şi încercam
să îmi scot cuţitul punând ambele mâini pe mâner. Mişcam
încet, mă durea oribil era înţepenit. Simţeam ca şi cum trebuia
să scot sabia din piatră pentru a deveni rege, mă miră că îmi
amintesc de legenda asta. De data aceasta, dacă scoteam
‘’sabia’’ probabil aveam să mor.
Mă îndreptam spre casă fără vreo vină pe conştiinţă.
Acum mă gândeam doar la Melania. Mă gândeam că nu a
mâncat nimic, i-am făcut nişte caşcaval pane cu salată verde şi
le-am pus pe o tavă. Mi-am asumat rolul de majordom, doar ca
prinţesa pe care o serveam să se simtă mai bine. Bat la uşa
Pagina
241