Melania
De data asta nu numai că mă trezesc, mă trezesc la realitate şi
îmi frec faţa în palme, chiar am făcut asta? Nu ar fi prea trist,
prea regretabil? Îmi iau boxerii pe mine şi mă îndrept spre faţa
geamului ce avea picături de ploaie pe el ce se prelingeau exact
ca bucăţile de gheaţă din pahar. Din paharul ce era acum în faţa
mea, intact exact cum l-am văzut ultima dată.
— Deci ai de gând să bei sau nu?
Era primul pahar neatins de mine, se pare că m-am
subestimat. Nu am fost aşa de prost încât să mă las manipulat
de el. Dar ce a fost aia? De ce mi s-a părut aşa de realist?
Observ că melodia din acel vis cu ochii deschişi era pusă acum
în club. O să ajung să nici nu mai ştiu ce este realitate şi ce este
din imaginaţia mea.
— Nu, nu vreau să beau pentru că mă doare capul.
— Care cap?
— Ambele.
Murmur eu punându-mi capul pe masă.
— Aaa Eva ce încântare să te văd. Chiar nu mă aşteptam
să te văd având în vedere că în ultimele zile te cam fereşti de
mine.
Pagina
191