Melania
batman. Nu era aşa fireşte, puteam vedea pe ecranul
televizorului că DVD-ul era pe stand by. Ştiam că nu mă
trezisem aşa aiurea, ceva mă trezise. Aud extrem de slab
soneria de la uşă ce semana cu melodia unei cutiuţe muzicale
chinezeşti. Deschid uşa şi văd un adolescent tuns periuţă, cu
gluga hanoracului gri pe cap deşi era destul de cald, cu un
pandantiv tribal a unui dinte de rechin la gât, cu blugi stil
baggy ce nu i-am mai văzut de când cu era hip hop a generaţiei
mele(pacat că eu eram mai mult pasionat de rock). Avea căşti
în urechi, nu le-am văzut doar era dat aşa de tare încât ceea ce
asculta se putea auzi până la mine la fel de slab precum am
auzit a doua oară soneria. Puteam recunoaşte cu uşurinţă vocea
lui Eminem, iar dacă acordam mai multă atenţie puteam
recunoaşte şi melodia.
— Pe cine cauţi?
El stătea sprijinit de cotorul uşii dând uşor din cap
uitându-se în gol uşor hipnotizat de versurile lui Eminem. Ţin
să mai repet odată.
— Pe cine cauţi?
Pare că de data aceasta i-am distras atenţia, îşi dă cu grijă
căştile jos prima dată de la urechea dreaptă după de la cea
Pagina
172