Melania
ce a zis pe gura aia de sugătoare...trag aer în piept. Norocul
meu e ca a sunat la uşă, insist să răspund eu. Era Melania
alături de prietena ei negreasă. Melania mă întâmpină cu un
zâmbet larg pe faţa ca de(aproape) fiecare dată.
— Chiar mă întrebam pe unde eşti. Nu am reuşit să duc
la capat prima ta rugăminte. Nu am avut curajul să castrez
câinele, mi-a fost prea milă.
— Nu-i nimic, măcar ai încercat. Ce a păţit verişoara Eva?
Deşi Eva plecase în bucătărie(probabil să fumeze o
ţigară) bocitul ei tot se auzea câtuşi de puţin şi de aici.
— Nimic grav doar s-a despărţit iubitul ei de ea prin
telefon.
— Nasol, tu eşti bine?
Deşi am vorbit pe un ton calm încercând să maschez
nervozitatea mea ceva din comportamentul meu tot ma dat de
gol. Melania mă putea citi ca pe o carte deschisă. Îşi putea da
seama când sunt trist, când sunt fericit, când îmi este foame,
când sunt obosit doar când sunt excitat nu îşi putea da seama.
Culmea că la barbaţi asta e cel mai uşor de citit. Trebuia să îmi
Pagina
166