Melania
— Gelozie? În nici-un caz eşti cu iubitul tău şi asta e
înregulă, dar aş fi preferat să îl cunosc în alte circumstanţe.
Zic eu pe un ton calm.
— Ce mă enervează pe mine este că nu poţi fi discretă.
Din fericire v-am prins eu, dar dacă vă prindea Melania, huh?!
Adaug eu de data aceasta pe un ton ridicat putând să mă
iau la o competiţie cu Hitler. Mă îroşisem la faţă puteam
deduce asta pentru că îmi era cald. Probabil nişte vene au ieşit
în evidenţă pe capul meu şi puteam deduce asta pentru că îmi
bubuia. Simt că mi se decojeşte pielea de pe frunte, simt cum
noua mea piele respiră. Mă decojeam la fel ca un
şarpe…observ că ceea ce a picat pe jos nu era nici de cum o
bucată de piele. Ah, da ! cat de idiot pot fi sa cred că mi s-a
decojit pielea. Era vorba despre plasturele ce mi l-am pus ieri.
Presupun că nici nu mai aveam nevoie de el. Acum atmosfera
este tensionată, nimeni nu mai zice nimic. Tipul vrea să rupă
tăcerea în timp ce se îmbrăca şi se pregătea să părăsească cat
mai repede această casă.
— Dar cine eşti tu mai exact? Ai venit aşa fără să te
prezinţi.
Pagina
163