Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Page 160

Melania
pentru că nu am apucat să mai fiu studentă la psihologie asta nu înseamnă că nu pricep cum funcţionează mintea umană. Ba ştiu, mai ales a unui bărbat.
— Ar mai trebui să înveţi, noapte bună.
Zic eu ca ultimele cuvinte din această conversaţie punând din nou capul liniştit pe pernă.
— Eşti cumva gay?
Încep să rad înfundat în pernă şi mă opresc brusc dorind neapărat ca ultimul meu cuvânt să rămană ultimul meu cuvânt.
— Am zis noapte bună!
Zic eu printr-un mârâit punându-mi după plapuma pe cap.
Era dimineaţă şi primul gând care mi-a venit în minte era să îi îndeplinesc şi prima cerere a Melaniei. Am primit adresa de la ea şi am fost ca şi dus la casa unde se afla caţelul ce trebuie castrat. Nu am mai făcut asta înainte, dar e doar un caine ce poate fi aşa greu? Un tip cu o barbă deasă şi pantaloni scurţi de surf( fiind singurul obiect vestimentar pe care îl avea fiind la bustul gol) tundea peluza casei ce o căutam. Îl strig pe tip, dar înzadar nu pare să mă audă de la motorul maşinii de tuns iarbă.
Pagina 158