Melania
foarte bine şi deabia aşteptam să o gust. Prima felie a fost
pentru mine. Mi-am bagat furculiţa în ea şi am mâncat cu
poftă.
— Mmm, e foarte bun, unchiule.
Înghit în sec îmbucătura ducându-se ca o piatră aspră pe
gâtul meu. Lasagna era bună ce mă îngrijora era că unchiul
meu stă în spatele unei fereste şi acolo chiar îl văd pe el. Nu mi
se pare că îl văd, chiar îl vad pe tipul cu masca de ursuleţ. Stă
acolo nemişcat respiraţia sa caldă aburind geamul. Era dovada
că el chiar era acolo şi prin geamul aburit pe dinafară îmi scrie
ceva. Ceva grotesc, îmi spune că mă va viola şi îmi desenează
o inimă cu vârful ascuţit ca a celui a unui cuţit.
— Melania, eşti bine? Ai o faţă de parcă ai fi văzut o
fantomă.
Mă întreabă unchiul meu îngrijorat, dar eu îl îgnor
uitându-mă ca hipnotizată la figura tipului cu mască de ursuleţ.
Unchiul meu întoarce capul în spatele său şi fireşte că tipul cu
cap de ursuleţ dispare, la fel şi mesajul. Revine la mâncarea lui
schiţând un zambet larg probabil crede că sunt nebună. După
masă mă duc la culcare cu gândul că trebuie neapărat ca Kenny
să îmi ofere pistolul acela.
Pagina
155