Melania
Capitolul 5
Ajung acasă şi primul lucru pe care îl vad este ea.
Melania stând tolănită pe canapeaua din sufragerie, cu
telecomanda pe burtă, uitându-se probabil la vârcolacul
adolescent sau ce seriale mai sunt acum. Era prea desprinsă de
realitate şi prea băgată în lumea viselor pentru a mă remarca. Îi
înlătur picioarele de pe canapea, mă aşez lângă ea şi o pup
zgomotos pe obraz. Face ochii mari revenind la realitate şi se
uită la mine ridicându-se în şezut.
— Unchiule, ce e cu tine aşa devreme?
— Surprinsă să mă vezi? Am primit liber cu plată de la
jobul de mecanic. Ştii ce înseamnă asta? Că vom petrece mai
mult timp împreună.
— Ce bine, ştii eu am auzit pe cineva venind, dar am
crezut că e verişoara Eva.
— Dacă nu a venit pană acum nici nu spera să vină până la
ora ta de culcare. Nu-i nimic mâncăm lasagna fără ea.
Melania îmi zâmbeşte, cu acel zâmbet inocent de altă
dată, de fapt din totdeauna şi ţine să adauge ceva.
Pagina
151