Melania
care era cea mai intimidantă persoană pe care o cunoşteam, se
pare că a picat pe locul doi.
— Şi cu ce motiv v-aş vinde vouă arme?
— Avem nevoie pentru auto apărare. Nu ştiu dacă ai auzit
la ştiri de acel tip cu cap de ursuleţ de pluş, acel pedofil. Este
pe urmele mele, ştie unde stau şi îmi poate intra cu uşurinţă în
casă. Crede-mă că îmi este frică şi nu îmi spune nimic de
poliţie.
— Nici nu aveam de gând, dar marea întrebare este dacă
sunteţi în stare de armele mele. Trebuie să aveţi o anumită
atitudine faţă de tipul ala şi să aveţi forţă.
Acest Kenny spunea toate astea cu acelaşi ton pe care
Hitler îşi spunea discursurile. Încă îl mai ţineam de mână, iar
deabia acum mă strânge şi el şi încă cum. Mă înroşesc la faţă,
degetele îmi trosnesc, se umflă şi se înroşesc şi ele aidoma cu
faţa mea. Strâng din ochii şi pic în genunchi în faţa sa de
durere. Deschid ochii începând să lacrimez de durerea ce mă
apasa. El nici măcar nu se chinuia din a mă strange, era
complet relaxat. Chill chiar, cum probabil ar spune-o el. Cu
braţul asta cred că a caştigat multe runde de skandenberg cu
baieţii.
Pagina
140