Melania
de prima dată. Deja m-am îndepărtat de câmpul său vizual,
eram departe. În campul meu vizual era un plus verde, iar pe el
era un şarpe încolăcit în jurul unei cupe. Asta era farmacia,
deschid uşa şi un clinchet răsună. Mă uit în sus şi văd nişte
clopoţei. Mă îndrept spre tejghea unde o farmacista blondă cu
rădăcinile nevopsite, îmi zambeşte şi firar să fie că a fost cea
mai mare greşeală din viaţa ei. Nu doream să îi vad dinţii aia
galbeni, Iisuse Hristoase. Iar chestia aia neagră dintre cei doi
dinţi din faţă, din partea de sus a danturii ce este? Este cumva o
strungă sau sunt resturi de la ce a mâncat ieri la cină? Îh,
Vincent concentrează-te pe ce ai de luat de la farmacie, nu pe
dinţii farmacistei.
— Deci cu ce te pot ajuta, domnule?
Ceva, un semn divin probabil îmi spune că a mai întrebat
asta odată şi eu nu am fost atent.
— Aveţi plasturi? Am nevoie pentru ăă...
Arăt cu degetul spre capul meu.
— Am doar pentru copii cu personaje din desene animate
este înregulă aşa?
Îmi dau ochii peste cap şi oftez lung.
Pagina
129