Melania
nu numai ea...eu, eu sunt în mare pericol. Trebuie să fac ceva
să mă apar.
Următoarea zi dimineaţă am încercat să uit ce s-a
întamplat aseara, cum Eva a vrut să mă culc cu ea, dar pur şi
simplu nu puteam. Nu puteam când la micul dejun aveam iaurt
cu cereale şi banane. Eva nu mânca banana aia, pur şi simplu o
sugea, o sugea ca o adevarată profesionistă. Când am vazut-o
am făcut ochii mari şi aproape m-am înecat cu iaurtul. Tuşesc
brusc şi îmi întorc privirea spre Melania dacă şi ea procedează
la fel am să mor. Dar nu, ea manca banana normal oferindu-şi
toată atenţia cupei de iaurt şi amestecă cerealele cu iaurtul de
minute bune. Parcă rotaţiile o hipnotizau, uneori mă întreb la ce
se gândeşte. Începea deja să mă enerveze acele scârţâieli ce le
provocau contactul lingurii cu marginile cupei de plastic. Mă
enerva şi faptul că Melania se izola în camera ei pierdută în
aceste gânduri, aşa că o prind de mana cu care învartea ligura şi
o privesc serios. Ea tresare trezindu-se la realitate şi se uită spre
mine cu acea privire de care m-am îndrăgostit, cu privirea acea
inocentă. Eva se uită confuză ba la unu, ba la altul, dar ea
parcă nu conta. Daca momentul acesta ar fi o scenă a unui film
focusul ar fi pe mine şi Melania. Probabil Eva observă acel
ceva...acel ceva ce nu îşi facea prezenţa aseară când ma sărutat
Pagina
113