Melania
Eva întinde mâna spre tabletă şi se uită pe spatele ei
curioasă să vadă ce scrie.
— Somnifere? Ai cumva probleme cu somnul?
Nu puteam să îi spun că am probleme cu somnul pentru
că aud o voce de femeie de nicăieri ce mă ameninţă să renunţ la
orice plan am în gând, ’’criminalul sângeros nu poate reveni
niciodată, nu trebuie să revină. Louis e mort şi odată cu el şi
criminalul sângeros, draga Vincent. ’’
— Da.
Am spus eu în sec şi ea se uita confuză la mine aşteptând
să continui cu o justificare. Am oftat lung şi mi-am continuat
fraza.
— Îmi e greu să dorm de la oboseală.
— Oboseală?
Dau eu uşor din cap afirmativ înghiţind în sec adevărul
departe de buzele mele. Mă întind în pat lângă ea uitându-mă în
gol. Mă uitam aiurea pe pereţi pană am simţit o furnicătură pe
piept, erau vârfurile degetelor Evei care se plimbau cu mişcări
fine pe pieptul meu. Întorc privirea spre ea, privindu-mă cu
ochii între-deschisi zambindu-mi.
Pagina
106