Melania
salariul meu se ducea pe jucarii pentru Melania. Uneori mă
împrumutam de la Louis ca să îmi platesc facturiile pentru
simplul fapt că nu îi puteam spune nu. Dacă îi spuneam nu
riscam să se supere pe mine şi chiar nu vreau să o supăr pe
Melania, ar fii cel mai oribil să nu îmi vorbească. S-a întamplat
o data, destul de recent pentru un motiv stupid atunci nici
ursuleţul urias pe care îi l-am adus nu mai conta, a zbierat cu
ochii în lacrimi să dispar aruncându-mi ursuleţul în braţe. Cred
că din cearta asta cel mai mult a avut de suferit ursuleţul, l-am
taiat rămânând doar capul din el. Mă simţeam josnic la muncă
fiind nevoit sa port uniforma aia portocalie ce imi dă cel mai de
rahat sentiment de nostalgie vazandu-mă pe mine puştan, ras în
cap purtând o uniformă asemănătoare în timp ce ţineam în
mână placuţa cu #8080 Vincent Karl Syenton asta fiind eu
alaturi de numărul meu de puşcarias. Cu excepţia lui Louis care
şi el e în situaţia mea şi fireste a lui Melania care nu ştie toţi ma
numesc un puşcariaş. Este incredibil de penibil, zici că aş fii
din nou în generală unde eram papă lapte. Daca asta reprezintă
viaţa atunci nu ma miră de ce unii preferă să îi pună capăt. Şi
da pană şi doamna freză pixie mă crede un puşcariaş chiar dacă
ea e maritată cu altul. Consideră că Louis s-a îndreptat în
schimb eu înca aş fii un exemplu negativ cică şi că nu mai am
ce cauta in viata Melaniei. Ea a şi dat jos de pe frigider desenul
Pagina 8