Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 73
Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
părinţi. Este un parteneriat în care, nu trebuie uitat niciodată, nucleul este
elevul. Comunicarea, schimbul de informaţii privind copilul, trebuie să vină
din ambele sensuri, studiile aratând că o bună relaţie părinte-profesor se
corelează cu performanţa şcolară bună a copilului. Este evident că părinţii au
nevoie de un sprijin puternic din partea şcolii pentru a se implica eficient.
Comunicarea între profesor şi părinte determină motivarea copiilor în
învăţare, creşterea interesului acestora pentru studiu, pentru activităţile
şcolare şi extraşcolare. Profesorii şi părinţii, împreună, ar trebui să îi sprijine
pe copii în a-şi planifica activităţile, în a-şi dezvolta interesul pentru diferite
domenii. Ei pot oferi permanent oportunităţi de învăţare, lucrând în
parteneriat. O relaţie corectă şi eficientă între profesor (diriginte) şi familie
este o relaţie în care există asertivitate, acceptarea unui punct de vedere
diferit, ascultare activă. Părinţii pot fi cu uşurinţă implicaţi în activităţile
şcolare şi extraşcolare, profesorii îi pot informa despre cum ar putea face
acest lucru, cum pot deveni parteneri reali. Abordările contemporane în
educaţie impun, ca şi condiţie obligatorie, ca profesorii să stabilească relaţii
de cooperare cu părinţii elevilor, cu familiile acestora, rolul lor nelimitându-
se doar la educaţia de la catedră sau din clasă. Evoluţia copiilor este puternic
influenţată atât în prezent, cât şi în viitor, de modul în care se dezvoltă
această relaţie părinte-elev-profesor.
Izabela Kiss: Barierele în calea unei comunicări eficiente cu părinţii sunt mult
mai mari decât şi le închipuie majoritatea cadrelor didactice şi, în special,
cadrele didactice tinere. Regulile cunoscute şi acceptate, privind relaţia cu
colectivul de părinţi, sunt cele clasice, însă multe dintre ele rămân acum
depăşite de investigaţiile educaţionale moderne. În calitatea sa de manager
la clasă, cadrul didactic trebuie să conducă cu maximum de eficienţă relaţiile
cu părinţii, transformându-i în aliaţi şi colaboratori. Identificarea
principalelor cauze ale unei comunicări ineficiente cu părinţii sunt multe,
dintre care aș aminti: problemele de ascultare, lipsa conexiunii inverse,
rezistenţa la critică, percepţia selectivă şi subiectivitatea, obţinerea
informaţiei prin manipulare discretă, ascultarea afectivă, inadvertenţe de
limbaj, bariere culturale etc.
Problemele de ascultare provin din faptul că profesorul are falsa impresie că
întotdeauna comunicarea cu părinţii este nevoia sa de a-i informa pe scurt
pe aceştia despre diverse probleme. Realitatea este că profesorul îşi petrece
cea mai mare parte din timpul relaţiilor cu părinţii sau, mai degrabă, ar fi
recomandabil să şi-o petreacă, în receptarea şi primirea mesajelor din partea
acestora. Dorinţa cadrului didactic de a avea numai el iniţiativa (fapt conferit
prin statutul instituţional al funcţiei) poate conduce la o falsă impresie şi
73
INDUCAS, 2017-2018