Participarea la târgurile firmelor de exerciţiu din regiune sau din ţară, elaborarea şi
prezentarea ofertelor, tranzacţionarea organizării de evenimente, sunt tot atâtea provocări pe
care le-am trecut cu succes.
Ne-am trezit pentru prima dată în piaţă, unde sistemul concurenţial şi legea cererii şi
a ofertei ne-au transformat în ,,actori economici” reali, obligaţi să interpretăm, în mod
diferit, acelaşi rol, acela de ,,vânzare a propriilor produse”.
Am învăţat că pe piaţă rezistă cei mai buni şi, pentru atingerea scopului activităţii
economice: obţinerea profitului, este necesar să vinzi. Iniţial vânzarea este o provocare iar
după ce ai realizat-o este o realitate. Distanţa dintre provocare şi realitate, în acest caz, mi sa părut foarte mare.
Despre cât de uşor sau de greu este să vinzi nu mi-am dat seama decât din practică.
Pentru a vinde efectiv este nevoie de un efort continuu, susţinut de întreaga echipă. Aici am
descoperit importanţa pe care a trebuit să o acord activităţii de coordonare a
compartimentelor de specialitate ale firmei de exerciţiu, astfel încât să acţioneze ca un tot
unitar.
Credeam că e floare la ureche, dar un pas mare implică alţi paşi mai mici, precum şi
angajarea progresivă a resursei umane în totalitatea ei.
O nouă provocare: utilizarea resursei umane şi o nouă realitate: calitatea resursei
umane. Resursele umane sunt în toate firmele, dar elementul care le diferenţiază şi le fac
vizibile în piaţă este calitatea acestor resurse. Pentru atingerea aşa-zisului deziderat
presupune instituirea la nivelul firmei a unui sistem viabil de perfecţionare continuă a
resursei umane prin cursuri de pregătire care să acopere toată paleta de activităţi de bază sau
conexe ale firmei. Cu acelaşi impact asupra succesului în afaceri este şi modul de utilizare a
resursei umane, al cărui ,,artizan” este directorul general. Aşa am descoperit că cea mai
importantă şi inepuizabilă resursă a unei firme este resursa umană.
Am fost provocată să expun liber o prezentare în limba engleză în faţa unui auditoriu
numeros şi am obţinut premiul al doilea dintre toate firmele de exerciţiu - o realitate.
În concluzie, în firma de exerciţiu, ca şi în lumea reală, provocările se transformă în
realităţi ca mai apoi să devină, sub altă formă, provocări.
27