Un model reusit este mai comod pentru cercetãri decît obiectul real. Mai mult chiar, anumite obiecte si fenomene nici nu pot fistudiate în original. De exemplu, sînt greu de efectuat experimente ce þin de economia unei þãri, sînt imposibile experientele cu planetele sistemului solar, cele care presupun revenirea în timp etc.
Un alt aspect important al modelarii îl constituie posibilitatea de a pune în evidentã doar acei factori, acele proprietãti ale obiectului real, care sînt esentiale pentru obiectul studiat.
De asemenea, modelul permite instruirea in vederea utilizării corecte a obiectului real, verificind diferite moduri de a reacţiona pe modelul acestui obiect.
Experienţele cu obiectul real pot fi imposibile sau foarte periculoase (durata mare a procesului in timp, riscul de a deteriora obiectul). In cazurile cercetării obiectelor dinamice, caracteristicile
cărora depind de timp, o importanţă primordială capătă problema prognozării stării obiectului sub acţiunea unor anumiţi factori.